Dublul

Iakov Petrovici Goliadkin este unul dintre acei funcionari obscuri care populeaz literatura rus, de la Gogol i pân la Bulgakov. Un om ters, uor stângaci, uor penibil, cu un discurs ezitant i confuz. Are, îns, locul lui stabil în societate i în instituia la care este angajat. Totul, pân într-o zi în care apare copia lui, cu acelai nume i cu înfiare identic. Din acest moment, propria via îi scap de sub control adevratului Goliadkin. Pe msur ce aciunea evolueaz,frustrarea pe care o simim din solidaritate cu personajul principal este dublat de multitudinea de ipoteze sugerate de rsturnrile de situaie. Chiar dac Goliadkin nu este un individ întru totul agreabil, Dostoievski are puterea de a ne deschide inimile pentru cei care, dincolo de aparene i conveniene, sunt oneti i au principii morale ferme. Scris la vârsta de douzeci i cinci de ani, imediat dup debutul cu Oameni srmani, Dublul este, în mod evident, o continuare a liniei deschise de Gogol, în care realismul poart accente întunecate de suprarealism. Dublul mi se pare cea mai bun scriere a lui Dostoievski. Este o poveste foarte minuios elaborat, cu detalii de tip joycean i scris într-un stil extrem de expresiv. O oper de art perfect. Vladimir Nabokov